....sa par ca nimic nu ma poate atinge.Incerc sa zambesc atunci cand mi.e greu.
Nu mereu imi reuseste,dar de fiecare data imi propun sa.mi construiesc un baraj,o masca,ca toti ceilalti sa nu vada cum incet,incet ma distruge pe interior.Se va vedea si din exterior.Insa nu curand.De ce?Pentru ca inca reusesc sa fac fata loviturilor pe care le primesc.Incerc sa le maschez cum pot.
Ma prefac.Cum?Aberand.Asta fac mereu.Aberez.Si spun numai prostii.Nu iti poti da seama ce se intampla cu mine.Nici eu nu.mi pot imagina ce e in mintea mea.Chiar daca e a mea.Asa nimeni nu.si da seama ca,uneori,chiar nu imi e bine.Cei care au ajuns sa ma cunoasca destul de bine isi pot da seama doar dintr.o privire ca ceva mi s.a intamplat.
Cum iti poti da seama?Cand nu aberez si sunt prea tacuta.Atunci e sigur.Cand sunt asa nu am nevoie decat de imbratisari,sa stiu ca cineva e alaturi de mine neconditionat,indiferent de ce s.ar intampla sau s.ar spune.Asa incep sa am incredere in diferite persoane si sa tin la ele.De asta sufar enorm atunci cand LOR li se intampla ceva.Nu.mi pasa de mine.EI sunt mai importanti.Cei in care am incredere si pe care am ajuns sa.i iubesc atat de mult.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu