☮ Despre Ea.

De fiecare data e la fel.Poate fi daunator,stiu asta,dar pentru mine e....nu pot explica.E ceva magic.

Dupa ce incerci pentru prima data,se presupune ca ramane in corp pentru cinci ani.Doar se presupune.Nu ma intereseaza daca e adevarat sau fals.Nu imi pasa.Tot ce conteaza e modul in care ma face sa ma simt,chiar daca e doar pentru o scurta perioada.

Efectul dureaza doar cateva ore.Sunt constienta,dar privesc problemele din alt unghi,"cu alti ochi" s.ar putea spune.Cum vine asta?E simplu.

Cand sunt sub influenta ei,stiu ca fac parte din lumea asta,sunt in interiorul ei,dar in momentul acela o vad din exterior.Stiu,nu se mai intelege nimic.E adevarat?

Ma tine departe de minciuni,ma face sa spun doar adevarul.Imi place efectul.Te simti usor,eliberat,departe de toate grijile.

Nu sunt dependenta de asta,dar as putea deveni usor.Nu mi.as dori,dar e un lucru inevitabil.

Sunt sigura.

☮ Incerc...

....sa par ca nimic nu ma poate atinge.Incerc sa zambesc atunci cand mi.e greu.

Nu mereu imi reuseste,dar de fiecare data imi propun sa.mi construiesc un baraj,o masca,ca toti ceilalti sa nu vada cum incet,incet ma distruge pe interior.Se va vedea si din exterior.Insa nu curand.De ce?Pentru ca inca reusesc sa fac fata loviturilor pe care le primesc.Incerc sa le maschez cum pot.

Ma prefac.Cum?Aberand.Asta fac mereu.Aberez.Si spun numai prostii.Nu iti poti da seama ce se intampla cu mine.Nici eu nu.mi pot imagina ce e in mintea mea.Chiar daca e a mea.Asa nimeni nu.si da seama ca,uneori,chiar nu imi e bine.Cei care au ajuns sa ma cunoasca destul de bine isi pot da seama doar dintr.o privire ca ceva mi s.a intamplat.

Cum iti poti da seama?Cand nu aberez si sunt prea tacuta.Atunci e sigur.Cand sunt asa nu am nevoie decat de imbratisari,sa stiu ca cineva e alaturi de mine neconditionat,indiferent de ce s.ar intampla sau s.ar spune.Asa incep sa am incredere in diferite persoane si sa tin la ele.De asta sufar enorm atunci cand LOR li se intampla ceva.Nu.mi pasa de mine.EI sunt mai importanti.Cei in care am incredere si pe care am ajuns sa.i iubesc atat de mult.

☮ Mi.e frica

De ce??Nici eu nu stiu.M.a cuprins un fior de teama dintr.odata.Fara motiv.

Mi.e frica.De ceea ce s.a intamplat.De ce se intampla.De ceea ce se va putea intampla.

Ascult aceeasi melodie de 2 ore.Nu stiu de ce.Nu e preferata mea.Dar o ascult.Nu.mi aminteste de nimic.E doar...frumoasa.Si atat.Macar m.a linistit.

Am schimbat melodia.Acum ascult "Fireflight - Stand Up".

Nu imi mai e frica.Acum.Maine sentimentul probabil va reveni.Voi vedea.

☮ Nu aveam nevoie de asta..

Nu imi doream sa se intample asa ceva.Parca totul s.a prabusit in jurul meu,desi e mai bine ca niciodata,parca nimic nu s.a schimbat.
Ba da.E diferit.
M.a distrus.Si fizic,si psihic.As vrea sa mor,sa las totul balta.Dar totusi,am pentru ce sa continui.Lucruri si persoane care ma ajuta sa uit,sa trec peste.Sa merg inainte.
E greu.Mai ales cand doar prietenii stiu despre asta.Nu familia.Nici macar mama nu a aflat.A crezut ca e doar o pasa proasta."Bad romance",ca sa o citez.
Nu e asta.E genul de fapt care te lasa marcat pe viata.Nu am cum sa uit,mai ales cand trec pe langa acel loc [pe care incerc sa.l evit] sau pe langa acea persoana.
Nu l.am mai vazut de atunci.Si nici nu vreau.Sunt unii care stiu,care au aflat de la el,si care au vrut sa faca acelasi lucru,sa sfarseasca ceea ce prietenul lor nu a terminat.
Pe "ei" i.am mai vazut de cateva ori.Si de fiecare data simteam ca lesin.
Am totusi noroc.Nu eram singura.Eram cu prietenii.Dupa ce mi s.a intamplat,asta conteaza:prietenii adevarati,care nu ma lasa la greu.Cei care au aflat.De la mine.
Cu ei imi petrec timpul.Nu i.as lasa balta niciodata.
Si stiu ca nici ei pe mine.
Va iubesc.gravv <3.

☮ In ploaie.

Atunci cand ploua,ma uit pe geam si parca te vad.Stai acolo.Ploaia nu te deranjeaza.Ma chemi la tine.Ies pe usa alergand.

Merg spre locul in care te.am vazut pentru ultima data.Nu esti.Astept ore intregi sperand sa apari.Nici un semn.

Nimeni nu ma poate vedea plangand.De asta iubesc ploaia.

Uda si dezamagita,ma intorc acasa.Cand intru in camera,vad tricoul pe care mi l.ai dat atunci,fara nici un motiv.Il ridic de pe jos din coltul in care statea aruncat si il strang la piept.Mirosul ma copleseste.E parfumul tau.Parca ai fi prezent in camera.Ma intorc si,te vad.

Dar era doar imaginatia mea.Ai disparut.

☮ Bunica...

De fiecare data cand imi amintesc,simt un fior trecand prin tot corpul.Incep sa tremur si,fara sa realizez,intru intr.o cu totul alta lume,parca hipnotizata.

Ma gandesc la ceea ce a fost.Superb.Si da,au fost multe dati in care m.ai facut sa ma simt asa.Si da.Mereu ma gandesc la tine.Desi nu arat asta.

As vrea sa pot da timpul inapoi,sa aud iar glasul tau bland si fermecator care ma certa cand faceam prostii,care ma mustra de fiecare data cand luam prajiturelele abia scoase din cuptor si ma ardeam la maini,pe care apoi mi le sarutai si imi spuneai ca va trece pentru ca sarutul tau le va apara de orice.

Am foarte putin din vremea aceea…

Dimineti luminoase, gustul de miere si calciu gluconic.

Biscuitii rotunzi cu gaura in mijloc pe care ii tineam pe aratator si ii rontaiam plangand in clasa pustie la gradinita.

Povesti cu familia Chitz.

Rochiile pe care le faceai papusilor mele din cateva miscari de foarfeca [Doamne, cat te admiram pentru asta].

Drumuri lungi cu tramvaiul spre nu-stiu-unde si senzatia coplesitoare de somn…

Serile in care imi citeai Simbad marinarul si Doctorul “Au-ma-doare”.

Castane coapte, spanac si friptura la cuptor al caror gust nu l-am mai regasit niciodata…

Mai pot reconstitui, vag, doar teama sa nu te supar si bucuria unui zambet inflorindu.ti pe fata.

De multe ori ma trezesc din transa si parca totul a fost doar un vis frumos,care vreau sa se repete.Astept momentul in care imaginile cu tine imi vor aparea iar.Vreau sa revina.Sunt singurele momente in care simt ca esti langa mine.Atat de aproape incat parca pot sa te ating si sa iti simt iar pielea aspra,batuta de vreme.

E doar o amintire a ceea ce a fost.

Si asa va ramane mereu.Pentru ca tu nu mai esti.

Am nevoie de tine mai mult ca niciodata.

☮ Vis si zori de zi [2]

Am pasit.Totul e alb.Ma simt fericita.Apoi o lumina calda imi atinge usor corpul,ma mangaie,e ca un rasarit de soare pe malul marii alaturi de cel iubit.Numai ca el lipseste.

Ma trezesc.Imi dau seama ca a fost doar un vis.Dar tu tot lipsesti.

E asa frumos cand se lumineaza de ziua.

Cu Tomi ma bucur de zori[altfel nu m.as da jos din pat]. 

Stam doar noi doi zgribuliti in mijlocul patului si restul oamenilor dorm.

Parca suntem singuri pe lume.

Se aud doar picaturile de la streasina.