De ce??Nici eu nu stiu.M.a cuprins un fior de teama dintr.odata.Fara motiv.
Ascult aceeasi melodie de 2 ore.Nu stiu de ce.Nu e preferata mea.Dar o ascult.Nu.mi aminteste de nimic.E doar...frumoasa.Si atat.Macar m.a linistit.
Am schimbat melodia.Acum ascult "Fireflight - Stand Up".
De fiecare data cand imi amintesc,simt un fior trecand prin tot corpul.Incep sa tremur si,fara sa realizez,intru intr.o cu totul alta lume,parca hipnotizata.
Ma gandesc la ceea ce a fost.Superb.Si da,au fost multe dati in care m.ai facut sa ma simt asa.Si da.Mereu ma gandesc la tine.Desi nu arat asta.
As vrea sa pot da timpul inapoi,sa aud iar glasul tau bland si fermecator care ma certa cand faceam prostii,care ma mustra de fiecare data cand luam prajiturelele abia scoase din cuptor si ma ardeam la maini,pe care apoi mi le sarutai si imi spuneai ca va trece pentru ca sarutul tau le va apara de orice.
Am foarte putin din vremea aceea…
Dimineti luminoase, gustul de miere si calciu gluconic.
Biscuitii rotunzi cu gaura in mijloc pe care ii tineam pe aratator si ii rontaiam plangand in clasa pustie la gradinita.
Povesti cu familia Chitz.
Rochiile pe care le faceai papusilor mele din cateva miscari de foarfeca [Doamne, cat te admiram pentru asta].
Drumuri lungi cu tramvaiul spre nu-stiu-unde si senzatia coplesitoare de somn…
Serile in care imi citeai Simbad marinarul si Doctorul “Au-ma-doare”.
Castane coapte, spanac si friptura la cuptor al caror gust nu l-am mai regasit niciodata…
Mai pot reconstitui, vag, doar teama sa nu te supar si bucuria unui zambet inflorindu.ti pe fata.
De multe ori ma trezesc din transa si parca totul a fost doar un vis frumos,care vreau sa se repete.Astept momentul in care imaginile cu tine imi vor aparea iar.Vreau sa revina.Sunt singurele momente in care simt ca esti langa mine.Atat de aproape incat parca pot sa te ating si sa iti simt iar pielea aspra,batuta de vreme.
E doar o amintire a ceea ce a fost.
Si asa va ramane mereu.Pentru ca tu nu mai esti.
Am nevoie de tine mai mult ca niciodata.
Am pasit.Totul e alb.Ma simt fericita.Apoi o lumina calda imi atinge usor corpul,ma mangaie,e ca un rasarit de soare pe malul marii alaturi de cel iubit.Numai ca el lipseste.
Ma trezesc.Imi dau seama ca a fost doar un vis.Dar tu tot lipsesti.
E asa frumos cand se lumineaza de ziua.
Cu Tomi ma bucur de zori[altfel nu m.as da jos din pat].
Stam doar noi doi zgribuliti in mijlocul patului si restul oamenilor dorm.
Parca suntem singuri pe lume.
Se aud doar picaturile de la streasina.
Se spune ca atunci cand mori,sufletul tau paraseste corpul si se indreapta spre o lumina orbitoare,de vis.
Oare cum e sa vezi LUMINA?Acea lumina despre care se presupune a fi frumoasa si linistitoare,prin care poti patrunde in visele cele mai frumoase.
As vrea ca,macar pentru o fractiune de secunda,sa aflu cum e sa treci prin acel tunel intunecat.Daca ma uit inapoi,vad tot ceea ce las in urma:familia,prietenii,locul unde m.am nascut si am crescut,absolut totul;imi imaginez ca de.a lungul acelui tunel vad tot ceea ce mi s.a intamplat,mi se intampla si mi se va intampla in viata.Toata viata trece pe langa mine ca si cum as vedea un film.Ar putea fi frumos.
La capat o lumina orbitoare ma atrage inspre ea,ma face sa.mi doresc sa trec pragul,sa trec in lumea viselor,sa fac parte din acea lume;ma las purtata si ma indrept spre capatul tunelului,care devine tot mai luminat.
Ajung la capat.Ezit.As vrea sa trec,sa devin numai o amintire,dar totusi as vrea sa ma intorc inapoi in lumea reala si,inspaimantata,sa ma duc la mama,care ma va cuprinde in brate,spunandu.mi ca totul va fi bine.Dar nu se va intampla.Cu indoiala,pasesc.Nu stiu ce se va urma,dar sunt constienta ca nu vreau sa ma intorc inapoi.
