Se spune ca atunci cand mori,sufletul tau paraseste corpul si se indreapta spre o lumina orbitoare,de vis.
Oare cum e sa vezi LUMINA?Acea lumina despre care se presupune a fi frumoasa si linistitoare,prin care poti patrunde in visele cele mai frumoase.
As vrea ca,macar pentru o fractiune de secunda,sa aflu cum e sa treci prin acel tunel intunecat.Daca ma uit inapoi,vad tot ceea ce las in urma:familia,prietenii,locul unde m.am nascut si am crescut,absolut totul;imi imaginez ca de.a lungul acelui tunel vad tot ceea ce mi s.a intamplat,mi se intampla si mi se va intampla in viata.Toata viata trece pe langa mine ca si cum as vedea un film.Ar putea fi frumos.
La capat o lumina orbitoare ma atrage inspre ea,ma face sa.mi doresc sa trec pragul,sa trec in lumea viselor,sa fac parte din acea lume;ma las purtata si ma indrept spre capatul tunelului,care devine tot mai luminat.
Ajung la capat.Ezit.As vrea sa trec,sa devin numai o amintire,dar totusi as vrea sa ma intorc inapoi in lumea reala si,inspaimantata,sa ma duc la mama,care ma va cuprinde in brate,spunandu.mi ca totul va fi bine.Dar nu se va intampla.Cu indoiala,pasesc.Nu stiu ce se va urma,dar sunt constienta ca nu vreau sa ma intorc inapoi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu