☮ Curg lacrimi pe ceasul infinitului, caci timpul plange, iar cadavrele minutelor pierdute putrezesc...

E o zona in noi pe care oricat m.as chinui s.o definesc, ramane cetoasa, de nepatruns.
E vorba de instincte puternice, de dorinte reprimate, de spaima, de indoieli si nemultumiri.
E vorba de timpul care trece prea repede.
Poate caut un refugiu sau vreau doar sa uit aruncandu.ma in gaura asta neagra.
Ma prabusesc in mine insumi, imi simt pieptul si stomacul surpandu.se.
E ca o moarte de care am incetat sa ma mai tem.
Greu de acceptat, dar irezistibila evadare.