Inceputul meu aici este unul banal in aparenta . Vad muntele si palmierii undeva departe, dar foarte aproape depozitul cu ziduri cenusii. Stiu ca e prezent si ma poate deprima imediat, dar ma uit mereu in zare.
Credeam ca voi fi distrusa, ca golul nu se va putea umple cu nimic.
Nu e nici un gol. Sunt in mine toate cele traite, departe si aproape in acelasi timp, invaluite intr.un abur tandru care nu le face dureroase deloc. Sunt acolo bucuria si dragostea si risipirea.
Acolo e viata.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu